Pseudostrabismul și strabismul sunt două afecțiuni oculare care pot apărea la copii și adesea pot fi confundate. Este important să înțelegem diferențele dintre cele două pentru a putea recunoaște și aborda în mod corespunzător fiecare situație.
Acest articol detaliază pseudostrabismul și strabismul, precum și metodele prin care acestea pot fi diferențiate.
I. Pseudostrabismul la copii – ce este?
Pseudostrabismul, cunoscut și sub numele de strabism fals, este o afecțiune în care ochii unui copil pot părea că nu sunt aliniați corect, dar în realitate funcționează normal. Pseudostrabismul este un fenomen vizual cauzat de caracteristicile faciale ale copilului, cum ar fi o punte nazală largă sau pliuri adipoase la nivelul pleoapelor, care pot crea impresia unui strabism.
Cauze:
– Puntea nazală largă – la copiii mici, în special la cei cu vârsta sub 2 ani, puntea nazală poate fi încă în dezvoltare, ceea ce poate duce la un aspect de pseudostrabism.
– Pliurile adipoase ale pleoapelor – copiii pot avea pliuri de piele mai proeminente în zona ochilor, care pot provoca impresia unei devieri a ochiului.
– Epicanthus – un alt factor care poate contribui la pseudostrabism este prezența unui pliu de piele numit epicanthus, care poate fi situat între ochi și nas.
II. Strabismul la copii – ce este?
Strabismul este o afecțiune oculară în care unul sau ambii ochi nu se aliniază corect și nu funcționează împreună. În strabism, un ochi poate privi înainte în timp ce celălalt ochi se deplasează spre interior, spre exterior, în sus sau în jos.
Cauze:
– Dezechilibru al mușchilor oculari – strabismul poate apărea atunci când mușchii oculari nu funcționează în mod egal, făcând imposibilă menținerea unei poziții corecte a ochilor.
– Probleme neurologice – strabismul poate fi, de asemenea, cauzat de probleme la nivelul nervilor care controlează mușchii ochiului.
– Ereditate – strabismul poate fi transmis genetic în unele familii.
III. Cum să deosebim pseudostrabismul de strabism?
Examinarea ochilor
Un medic oftalmolog poate examina ochii copilului pentru a determina dacă există strabism sau pseudostrabism. Acesta va evalua alinierea ochilor și mișcarea acestora în timpul unui examen ocular cuprinzător.
Testul Hirschberg
Un alt test care poate fi efectuat de către medicul oftalmolog este testul Hirschberg, care implică utilizarea unei lumini pentru a evalua reflexul corneei. Dacă reflexul corneei este central în ambii ochi, acest lucru indică faptul că ochii sunt aliniați corect și copilul suferă de pseudostrabism.
Observarea comportamentului vizual
În cazul pseudostrabismului, ochii copilului vor funcționa normal, iar copilul nu va prezenta dificultăți de vedere. Pe de altă parte, copiii cu strabism pot dezvolta probleme de vedere, cum ar fi vederea dublă sau pierderea vederii binoculare. Aceste simptome pot fi observate în comportamentul copilului, de exemplu dacă închide un ochi sau înclină capul într-o anumită direcție pentru a vedea mai bine.
Schimbările odată cu creșterea
Pseudostrabismul poate dispărea odată cu creșterea copilului, pe măsură ce fețele lor se dezvoltă și caracteristicile care provoacă aspectul de strabism se reduc. În cazul strabismului, afecțiunea nu dispare fără tratament adecvat.
IV. Tratamentul și intervenția
În cazul pseudostrabismului, tratamentul nu este necesar, deoarece ochii funcționează normal. Cu toate acestea, este important să monitorizați copilul pentru a vă asigura că pseudostrabismul nu se transformă în strabism adevărat. Dacă strabismul este diagnosticat, tratamentul poate include terapie vizuală, ochelari, prisme, injecții cu toxina botulinică sau intervenție chirurgicală, în funcție de severitatea și cauza strabismului.
Pseudostrabismul și strabismul sunt două afecțiuni oculare care pot fi confundate la copii. Este important să înțelegem diferențele dintre ele și să știm cum să le deosebim, pentru a putea aborda corect fiecare situație.
