Stiri Locale-Teleorman

Confesiunile unei foste angajate a Filaturii: „E pușcărie: n-au vestiar, te schimbi în văzul tuturor, mânânci la mașină, că nu au o sală de mese, nu te duci când vrei la toaletă…”

Spread the love
0Shares

Citam Ziarul Liber in Teleorman Noi credem că nu există un preț pentru suferință și am revenit asupra subiectului, ori de câte ori am găsit oameni din interior, dispuși să povestească infernul de acolo. Astfel, am cunoscut-o pe Genica Zbârnea, o femeie curajoasă și dornică să ne spună cum e să lucrezi la Filatură, pentru ca oamenii și, mai ales, autoritățile să poată să se implice și să împiedice eventuale nenorociri. Astfel, am aflat de la doamna Zbârnea o poveste care ne-a făcut să ne temem… Căci dacă în lumea civilizată mai e tolerabil ca un om să se comporte ca un stăpân de oameni, determinând victimele să devină călăi, exact ca în Experimentul Pitești, atunci mai am avem mult de luptat pentru normalitate. Redăm integral declarația acestei doamne și sperăm s-o citească și cineva de la ITM. Și poate chiar primarul Victor Drăgușin, care acordă parcă prea ușor titluri de onoare unor indivizi care tratează oamenii ca pe animalele de povară…    

 

”Am decis la un moment dat să mă angajez la Filatură, pentru că știam destul de bine să lucrez în confecții și am zis că n-o să fie dracul chiar atât de negru cum se zicea. Și când am ajuns acolo, exact așa a fost. Am ajuns, nu știu dacă neapărat cu cei noi sau așa se procedează în general, dar am remarcat foarte multă răutate la șefele de secție și la colegele vechi. Ba chiar pot spune că unele fete sunt mai rele ca șefele, adică se acomodează, se complac în situația asta și încep să persecute chiar ele. Sunt și victime, care nu au încotro și care rămân acolo pentru bani aceia puțini. Aveam o colegă care în câteva luni trebuia să intre în prenatal. În momentul în care venea șefa cea mare, împingeau în fața colegei mele patru, cinci cărucioare de pantaloni pe care trebuia să le facă ea și începea: „Nesimțito, îți tai din salariu! Îți bag penalități la salariu! Ești o prostă, stai de doi ani la noi și nu înveți nimic…” Deci fata aia lucra foarte bine, dar era mai înceată. Și problema nu era asta, pentru că își dădea toată silința, dar așa procedau colegele: îi aruncau patru, cinci cărucioare de pantaloni, ca să pară că nu își face treaba. Foarte multă răutate! În ceea ce mă privește, eu mă ocupam de operația de atașare de găici la pantaloni. Găicile alea erau migăloase, că abia făceai față. Mie îmi aduceau toate rebuturile și am ripostat, spunând că înțeleg că sunt nouă, dar nu mi se pare normal să fac toate defectele. ”

Declaratia integrala si articolul complet il gasiti pe Liber In Teleorman

 

 

Like
1

Comments

comments

Lasă un răspuns

Or

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *